Secretele pe care părinții tăi sunt prea tineri ca să ți le spună.
Jan 20, 2026
Astăzi poți citi zilnic gratuit acest newsletter. Abonamentul plătit este pentru cele ce vor să revadă edițiile trecute, care deja conțin 100 de comori (rețete cosmetice, rețete culinare, sfaturi de gospodărie, toate vechi și foarte vechi), din arhivă.
Acum cînd știm la ce mare preț era mierea în complicatele rețete ale frumoaselor romane se cuvine să cunoaștem cîteva prețioase informații despre miraculoasele ei proprietăți atît de plăcute Afroditei. Datorită conținutului ei complex, mierea de albine este folosită des în cosmetică, mai ales în amestec cu alte ingrediente. Cremele, loțiunile și măștile pe bază de miere, sînt indicate pentru catifelarea, cicatrizarea și nutriția tenurilor uscate, obosite, devitalizate, dar și la preîntîmpinarea formării ridurilor datorită valoroaselor proprietăți nutritive și antibacteriene pe care le posedă.
Folosirea mierii în cosmetică datează din antichitate. Beck (1938) amintește de cîteva femei celebre, despre care istoria confirmă că o foloseau. Soția lui Nero, Popeea, de a cărei frumusețe se îngrijeau 100 de sclave, folosea miere și lapte de măgăriță ca loțiune pentru față. Se știe că multe femei celebre din Franța au folosit mierea în preparatele lor de înfrumusețare: în sec. XVI — Margareta, soția lui Henric al IV-lea, în sec. XVII — Mme de Sévigné sau regina Anna a Angliei.
Calitățile emoliente pe care le comportă grație abundenței de acizi grași, fac ca și ceara să fie larg întrebuințată în prepararea unor pomezi, unguente, creme, măști hrănitoare, revitalizante, astringente sau la curățirea tenului. Ceara albă de albine mai este folosită și pentru depilare, intrînd totodată în compoziția rujurilor de buze, briantinel or, a fardurilor grase și a altor produse cosmetice.
Lăptișorul de matcă, este un produs deosebit de complex, conținînd numeroase substanțe biologice active care stimulează regenerarea celulelor și hrănirea epidermei, oferind avantajul că deși se găsește în cantități mici este puternic concentrat și cu mari valori nutritive. Despre elementele aflate în componența lăptișorului de matcă ați luat cunoștință în paginile anterioare ale acestei …lucrări, așa că nu mai insistăm. În cosmetică, acest produs al albinelor asigură menținerea unui bun echilibru biologic al pielii, ajută tenul vlăguit să-și recapete funcționalitatea normală, regenerează țesuturile, fiind socotit, pe drept cuvînt, un elixir al reîntineririi.
Colectat de albine de pe mugurii plantelor și pomilor, propolisul, prin balsamurile, rășinile, uleiurile eterice și alte numeroase substanțe minerale pe care le conține are excelente proprietăți bacteriostatice, anestezice, antifungice. Rezultatele aplicării propolisului în cosmetică sînt de-a dreptul spectaculoase: apele de gură, cremele, depilatoarele, unguentele dezinfectante, loțiunile antisolar sau cele menite să combată acneea juvenilă și-au cîștigat unanime aprecieri.
La rîndul său, polenul începe să devină o prezență de marcă în cosmetică. Sub formă de extract fluid, loțiunile pentru păr și față, măștile și cremele nutritive ce conțin polen mențin suplețea epidermei, stimulează circulația sîngelui, atenuează, în mare măsură, tendințele de deshidratare ale pielii. În cosmetica modernă atenuează simptomele de senescență, ameliorează irigația sanguină și limfatică, înlătură și previne oboseala pielii, stimulează funcția de autoapărare prin acțiunea sa bacteriostatică. Crema cu conținut de polen este indicată la toate tenurile atinse de senescență precum și cele cu deficiențe în procesul de hrănire și hidratare. În cazul tenurilor care au suferit ravagiile acneei alături de propolis, miere și lăptișor de matcă, polenul ajută în mod remarcabil la ducerea pielii cît mai aproape de aspectul normal. În cazul tinerilor suferinzi de acnee juvenilă se recomandă folosirea polenului și pe cale orală în doze de 3 lingurițe pe zi, înainte de masă (amestecat în miere) și o alimentație bogată în vegetale.
Polen într-un amestec. Este un rafinament pe care unii îl vor aprecia, în special consumatorii descurajați de gustul amar al anumitor polenuri. Aceste amestecuri presupun că polenul a fost în prealabil măcinat cu ajutorul rîșniței electrice de cafea despre care am vorbit mai sus. Dacă exigențele nu sînt prea mari, îl putem utiliza așa cum se scoate din rîșniță, cu toate că mai rămîn părți din ghemotoace ce nu au fost bine măcinate. În această formă putem să-l trecem printr-o sită foarte fină și să-l amestecăm apoi cu unt. Se obține astfel un amestec excelent, cu efecte remarcabile, mai ales dacă este asociat cu miere. Totuși constituie un întăritor de prim ordin, de o bogăție excepțională și care se asimilează perfect. În lipsa untului se poate întrebuința un alt corp gras sau dulceață, de preferință jeleu de coacăze, de zmeură, de gutui, etc.
Doze de utilizare. Se pare că polenul își datorează calitățile mai ales prezenței în el a vitaminelor și aminoacizilor. Vitaminele, numeroase, dar slab reprezentate ca procent relativ, îndeplinesc rolul deja indicat dar mai ales rolul de catalizator. Prezența lor este deci o utilitate incontestabilă, deoarece ele favorizează desfășurarea unei serii de procese biologice fără însă a fi distruse. Nu se poate spune același lucru și despre aminoacizii pe care am învățat să-i cunoaștem. Cunoscînd cantitățile necesare organismului, și fără a dori să intrăm în considerații mai mult sau mai puțin savante sau complicate, ajungem la concluzia că ținînd cont numai de aporturile de polen ar trebui să consumăm zilnic circa 32 grame. Dat fiind că în alimentația noastră se găsesc și alte surse de aminoacizi, se poate spune că rația de polen trebuie să fie:
· cea de întreținere …… 20 grame pe zi
· cea de șoc ……………… 32 grame pe zi
Ceea ce înseamnă că o persoană suferindă, obosită, astenică va trebui să consume zilnic circa 32 grame de polen pe cînd un minimum de 20 grame sînt suficiente pentru păstrarea sănătății unui adult ce desfășoară activitate fizică sau intelectuală intensă.
Pentru copii este nevoie de avizul medicului; iată totuși indicațiile de orientare:
· de la 3 la 5 ani ………… 12 grame pe zi
· de la 6 la 12 ani ……… 16 grame pe zi
RETETE CU MIERE
„CARAMEL“
90 g miere, 50 g unt, 3 tablete mari de ciocolată rasă, 1 lingură zahăr pudră. Toate se amestecă și se fierb împreună aprox. 7—8 minute. Se întinde apoi rezultatul pe o placă unsă cu unt și, după răcire, se taie în bucăți de 3/3 cm.
CARAMEL CU MIERE
I. Se topesc 250 g unt, 250 g zahăr cristal și 250 g miere. După 20 minute de fierbere, se toarnă pe o marmură unsă cu unt și se taie bucăți care se învelesc în pergament.
II. Se fierb 400 g de zahăr cu o tabletă de ciocolată rasă și 150 g lapte praf timp de 5 minute. Se adaugă 150 g miere și o nucă de unt. Se lasă să se răcească, se bate bine amestecul și se adaugă 100 g de nuci tăiate mărunt. Se toarnă compoziția pe un platou uns cu unt sau margarină și după ce s-a răcit, se taie bucăți.
NUGA CU MIERE
Se fierbe încet 1 kg de miere avînd grijă să nu se prindă. Se bat 4 albușe de ou care se amestecă ușor cu o lingură de lemn cu mierea. Se lasă pe foc pînă ce mierea își reia fierberea. Se adaugă apoi nuci, alune uscate. Înainte de răcirea completă se întinde între foi Lica.
Hai să ne gȃndim un pic ce se ȋntȃmplă cu ceea ce nu este genetic transmisibil? Valorile, reperele morale, ideea de umanitate construită cultural? Ele nu se transmit automat. Doar simpla idee de adaptare nu le protejează. Ele trebuie apărate conștient. Nu cumva riscăm acum să pierdem tocmai acele părți care fac supraviețuirea asta să meritepentru noi, ca specie?
Atât pentru azi. Dă-mi o inimioară sau un share dacă ți-a plăcut. Scrie-mi dacă ai folosit vreun pont ZESTREA. Să ne vedem cu bine.
